Am observat în ultimul timp la copatrioții mei o puternică înclinație spre limbile străine și deja nu cred că mai trebuie să vă spun că limba engleză ia locul graiului românesc şi că zilnic suntem bombardaţi cu barbarisme care mai de care : „targheturi”, „brenduri”, „trenduri”, „heir stailist” şi lista continuă.

Limba engleză câştigă tot mai mult teren , mai ales în domeniul muzical. Românașii noștri vor tot mai mult să se detașeze de limba-mamă de dragul pieței care cere versuri pe limba engleză ( și nu numai ). Încearcă din ce în ce mai mult să semene celor de peste hotare nu numai prin versuri, ci și prin videoclipuri. Dar nu încearcă  suficient de mult, pentru că sunt câteva ”chichițe” care îi dau de  gol. De parcă accentul nu ar fi de  ajuns, dați-mi voie să semnalez câteva alte greșeli . :) )

Într-un fel, nu îi poate nimeni învinovăți. Limba engleză este una foarte frumoasă și melodioasă…Și asta se datorează, spre exemplu, consoanelor ”moi„ precum ”r”.

La   o adică,”shit” sună mai frumos decât ”căcat„. Când înjuri pe engleză, e altfel. Nu te simți așa de păcătos. Mai degrabă zici „fuck it!„ decât să zici ”la dracu!”, așa cum mai degrabă ”daunladezi” de pe net, că dacă descarci, practici piraterie, ceea ce ar fi ilegal.  Și alt plus al limbii este scurtimea unor cuvinte cum ar fi „God”. E mai ușor să zici ”Oh,my God!” (sau ,și mai scurt ”OMG!”) decât : ”Oh, Dumnezeul meu !”. În scurt timp nu m-ar mira să-i aud pe oameni zicând : ”God ajută” sau  ”God ferește” !

Mai găsesc  interesant modul în care limba engleză poate crește respectul de sine al unora. Chiar dacă serviciul, pardon !, ”job-ul”,presupune spălatul părului și aranjarea lui , cel care face ”operațiunea” nu se cheamă ”frizer”, sau „coafeză”, ci ”hair-stylist”. De   asemenea, pentru a detensiona relația subaltern-superior, superiorul nu se mai numește ”șef”(”șăf”), ci ”manager”. Deci, practicanții nu mai sunt nici frizeri, nici șefi…sunt ”heir-stailiști”, „menegeri”…Oau! Ce grozăvie ! 8-|  Și aș putea continua cu astfel de exemple, însă de fiecare dată s-ar constata faptul că schimbarea termenului care definește o profesie nu modifică și ce presupune aceasta.

Există , totuși, un caz mai special : recent, pe plaiurile mioritice ,s-a desfășurat o campanie intitulată ”Let’s do it, Romania !”. Titlul sună bine și îl invită pe cititor la…ceva…la ce ? Aici e problema. Pentru cel care nu știe scopul campaniei, sau are o imaginație mai sălbatică, acesta îl poate invita la o partidă de sex, întrucât asta ar sugera titlul , la prima vedere( ”Să o facem, România!” ) ( Sexul vinde. Din nou. ). În acest caz, titlul, indiferent de limbă, schimbă semnificația a ceea ce reprezintă.

Și cum aș putea să uit de farsa  cu ciocolata  „Rom” ? Personal, nu le-am înghițit pastila publicitară cu ”the taste of coolness” ( cu gustul abilității de a fi cool – alt barbarism ). Eu cred că Rom a vândut bine până acum și va vinde în continuare și fără steagul americanilor…Ne-au invadat ei cu limba lor, însă nu ne vor băga și steagul pe gât! Și oricum, cei de la Rom au avut reclame și mai bune. Vă amintiți de celebra replică : ”Partidul te vrea tuns, roacăre !” :) ) ?

Nu e ca și cum zace în mine un puternic sentiment de patriotism și aș fi o ipocrită să spun că nu-mi mai scapă cuvinte și în limba engleză, însă încerc pe cât posibil să evit combinarea celor două limbi, așa cum frecvent se face pe site-urile de socializare ( fapt care îl deranjează pe românul din mine ) : „cât de sweet / cute / funny !” , ”ce true !” etc. 8-|

The End.

Sfârșit.

Vorba zilei : Intră cine vrea, iese cine poate.