Pe vremea cand eram eu tanara…” Cam asa incepe fiecare discurs al celor in varsta, care tin sa ne invete pe noi ce e bine de facut  si ce nu, dorindu-si ca noi sa devenim “cetateni model”. Ne povestesc cat de greu le-a fost pe vremea comunistilor, cat de greu au dus-o. Personal, am auzit zeci de povesti de genul asta , dar si povesti despre severitatea cu care parintii isi tratau copiii. Ei ne impartasesc din experientele lor  ( dar, sincer vorbind, cine le poate verifica veridicitatea? ) , insa nimeni nu a povestit vreodata despre Ion din deal care , in dosu’ stanii ,statea cu Maria din vale si ii arata cum “se canta la flaut”…. Nu mi-a zis nimeni de vremurile cand mergeau la hora  si se piscau pe  ascuns.

Generatia de acum nu o fi usa de biserica…mai degraba e usa de club , dar nici ei nu au fost departe. Au fost usi de camin cultural. Cum se face ca mereu isi amintesc de vremurile grele, insa nimeni nu-si aminteste de perioadele cand “deranjau fanul” ?   Poate daca ne-ar  povesti despre acele perioade i-am asculta cu mai multa atentie 😀 Majoritatea ( ma refer la mame, bunici ) zic doar atat  : “Ãăăăă ! Eu cand eram de varsta ta , nu aveam voie sa merg afara. Trebuia sa stau in casa si sa am grija de gospodarie.” Si ce ar trebui sa invat eu din asta? Ca pe o ureche imi intra si pe alta imi iese. Nu e vina mea ca a prins vremuri grele.

Ei vor sa fie exemple pentru noi si de asta ne ascund anumite lucruri care, cred ei,  i-ar putea face sa scada in ochii nostrii. Parere gresita! Nu vorbesc deschis cu progeniturile lor despre acele subiecte „tabu”, si, dintr-o data, se trezesc cu inca un membru in familie. De unde a aparut? Din nestiinta !

Vorba zilei :  Razi in loc sa-ti para bine .

Anunțuri