Nu. Nu am gresit. Nu voiam sa spun „Mi-e dor de tine”. Voiam sa spun : „Mi-e dor de mine”

Mi-e dor de mine , de ceea ce eram o data. Nu spun ca acum sunt nemultumita cu persoana mea , doar ca imi lipseste Ramonette de odinioara.  Vreau sa retraiesc vremurile cand ma bucuram din orice , cand mama imi cumpara haine si le imbracam asa cum erau si le purtam cu mandrie. Mi-e dor de mine cand ma jucam in fata blocului cu copiii si ieseam din casa asa cum apucam, fara sa-mi pese daca imi sta bine parul, sau daca tricoul sta bine pe mine.

Acum….pffff….nici nu se discuta ! Cum sa-mi cumpere mama haine ? Ea doar sa finanteze, ca de restul ma ocup eu…Cu cat mai multi bani, cu atat mai bine. De cand si asta ? Nu stiu…Inainte nu dadeam doi bani pe haine…nu-mi pasa. Dar acum totul se rezuma la marca si calitate… Dar  recunosc. Imi place asa. Prefer calitatea. Nu cantitatea…In ceea ce priveste parul…Vai ! Mi-e dor sa mai am frizura stil ” Depeche Mode ” ( habar  nu aveam de existenta lor la momentul respectiv ) , sa ma pieptan o data pe zi si sa nu-mi pese de „suvitele rebele”.  Acum , in schimb….. spalat, tratat  , uscat, indreptat / ondulat , fixat , dat cu spuma…pfff….pe scurt : torturat. ( cel putin, e o tortura pentru mine sa ma tin de asa un „program” ). 

Am gasit azi o poza de a mea, de pe vremea cand eram „pufoasa” ( adica grasa ). Chiar nu ma interesa ca aveam gusa sau ca burta imi iesea din pantaloni . Acum, insa, care nu cumva ca vreun milimetru din mine sa iasa din hainele mele. Totul este la locul lui si asa si trebuie sa ramana , desi nici asta nu e joaca de copii…joaca de copii, a fost la vremea ei.

Nu ti-e dor de tine ?

Vorba zilei :  Cine rade la urma, rade mai bine ( sau e prost si nu s-a prins de poanta )

Anunțuri