Toamna … se numara. Se numara zilele pana la cea mai apropiata vacanta. Pff…nu pot sa cred ca a inceput scoala. Am mers luni la scoala, m-am prezentat frumos cu floricelele , mi-am vazut colegii , dar totul mi se parea ca intr-un vis. Parca eram un observator dintr-un univers paralel , dar un coleg a avut grija sa ma trezeasca la realitate : “Ramonette, ce faci ? Vezi ca nu ai mai publicat de ceva timp. “ “Aoleu, scuza-ma, dar chiar nu am avut timp si nici tare multa inspiratie” [si chiar nu am avut ]. Mi-a sugerat tipul sa scriu despre inceputul anului scolar si tot ceea ce presupune data de 14 septembrie 2009.

Pai… e aceeasi poveste ca in fiecare an, ca la fiecare scoala. S-a organizat un careu la care fiecare s-a prezentat ( sau nu) si care s-a bucurat din plin de atentia celor prezenti ( NU ! ) .Asa, ca in prima zi, toti au venit imbracati in uniforma , dar au avut grija sa se accesorizeze pe cat de colorat/ “true” / kitschios posibil. Apoi ar mai fi bobocii…. Ma si fac sa rad copilasii astia , mai ales cand ma gandesc la zilele cand eram si eu in locul lor. Doar ca noi [ cei din generatia mea ] nu eram deloc asa ca ei. Acestia de acuma , privesc peste restu’ cu o superioritate iesita din comun si pasesc prin scoala de parca ei ar fi stapanii lumii. Ma, copilasi , ciocu’ mic! Noi suntem la putere acuma! ( ca sa citez o figur(ant)a politica ). Nu va credeti regi. Ca inca nu ati castigat balul . Si bal fara organizatori ( adica noi ) nu se prea poate . Asa ca stati cuminti in bancutele voastre si asteptati sa plecam noi, luati-ne locurile si faceti cate mofturi vreti. Gata ! Nu ma mai iau de saracii bobocei . Probabil sunt deja atat de speriati de viata de liceu, incat nu au nevoie si de una ca mine care sa ii ia la impins vagoane.

O data cu un nou an scolar , vin colegi noi. Atat pentru noi cat si pentru “tovarasii profesori”. Am avut ocazia sa cunosc o parte din noii profesori si pot spune ca tineretul vine puternic din urma. Sincer, ma si doare sufletul cand vad fete/baieti la vreo 20 si ceva de ani care stau in fata clasei si incearca sa ne impartaseasca noua din cunostintele lor si printre cuvinte se mai strecoara cate un fior vizibil  in tremurul mainilor si al vocii. Mai ieri se plimbau prin campusul universitar si acum stau in fata a 30 si ceva de adolescenti , incercand sa ii lumineze. Ce sa lumineze? Ca ei sunt mai intunecati ca noi de o suta de ori. Cel putin, eu asa cred. Eu, una, as fi intunecata … Sa imi petrec vreo 15 ani din viata injurand profesori si intrebandu-ma ce naiba imi explica ei acolo si deodata sa ma trezesc in locul lor , in fata unei clase de adolescenti care fac aproape orice, numai nu-mi acorda atentie. ( se scarpina in cap, se uita in oglinda, se scuipa cu hartie , vorbesc la telefon, mesteca guma, s.a.m.d )

 In mare vorbind, cam asta inseamna inceputul anului scolar : generatii de “seniori” care ii intampina pe “juniori” , profesori vechi care se tem ca tineretul sa nu le fure painea, reguli noi , metode noi de a incalca regulile si tot asa.

Vorba zilei : Adelante !

Anunțuri