Iată-mă, adică iată-NE in 2010.  A trecut mult timp de când nu am mai postat dar am fost prea prinsă de frenezia sărbătorilor  ca să mai am timp si de blogging. Oricum, au trecut sărbătorile si vacanta o dată cu ea. L  A fost frumos. Nu voi însira o listă cu ce am făcut.  Voi spune doar că nu-mi doream ca vacanta să ia sfârsit si desi delicatesele de sărbători si odihna prelungită si-au cam pus amprenta , as retrăi vacanta la nesfârsit.

Anul nou se promite a fi unul mai mult sau mai putin rău decât cel precedent. Aduce  cu sine noi legi, reduceri salariale, concedieri, „taxe pe plăcere” , jocurile olimpice de la Vancouver, probabil noi concerte marca „ B’est fest”, etc. Asta, pentru majoritatea românilor.

Pentru mine, ca si pentru alti tovarăsi de generatie, anul acesta înseamnă si mai multă muncă decât în anii trecuti. Deciziile pe care le vom lua acum vor avea un impact mare asupra viitorului nostru. Si ce e mai greu e că nimeni nu dă nici o indicatie, înafară de clasica : „Asta vă trebuie pentru BAC.” Nu ni se dau informatii legate de facultăti si nici nu suntem ajutati să găsim o facultate care să ne potrivească. Din păcate, sistemul scolar românesc descurajează individualismul, aptitudinile sau creativitatea. Elevului nu i se permite să modifice ceea ce i s-a predat de către „călăul” său , pentru că la cea mai mică inconvenientă e în pericol de a fi „executat” ( desigur că „inculpatul” poate plăti o „cautiune” care îl „eliberează” ).

Sau dacă i se permite sa îsi cultive talentul , trebuie să o facă în interesul institutiei. Să participe la competitii la care, automat, trebuie să obtină un loc fruntas ca apoi sa obtină o diplomă pe care cine-stie-cine să o pună frumos pe un panou ( asta în cel mai bun caz ! ) pentru ca toti să admire nu numai munca elevului , ci si a profesorului care l-a instruit ( HA ! ) . Oricum elevului diploma nu ii serveste. Doar daca a fost obtinută la olimpiada natională. Ca dacă nu, e mai nefolositoare ca …servetelele nazale ( ca să nu zic hârtie igienică ).

La scoala, totul trebuie făcut „ca la carte”. Ca la care carte ? Ca la o carte semnată de diferiti ministri ai învătământului care au crezut că pot schimba ceva, însă nu au făcut mai nimic ?   Au dat peste cap programe, examene, orare …Si după ce au semnat frumos o hârtie , cred deja că schimbarea are loc. Însă nu e asa. Noi, „cei de jos”, stim foarte bine că schimbările nu au loc si că ele terbuie să treacă de un zid până să ajungă la noi. Si când zidul e format de profesori cu conceptii preconcepute si mentalităti prea închise pentru a imbrătisa alte idei, e greu ca noi să avem acces la beneficiile legilor intrate  ( teoretic ) în vigoare.

Probabil cel mai bun lucru care s-a întâmplat elevilor este laptele însotit de cornuleṭ, că în rest, eu nu am simtit nici o schimbare înafară de presiunea pe care apropierea BAC-ului ( schimbător ) o apasă pe umerii mei.

Cu cat scoala imi lasa un gust amar, cu atat mai mult imi doresc sa se sfarseasca….

Vorba zilei :  Stai fără nici o bază.

Anunțuri