Dacă tot am început cu denigrarea fetelor, să continui.  :)) 😀  Nu vreau să par anti-femei, dar as vrea sa îi laud pe băieti pentru  faptul că atunci când se ceartă cu un alt individ, tot dau noroc cu el dacă se întâlnesc. Se ceartă, se bat, se înjură, dar apoi când se văd îsi dau mâna, chiar dacă se privesc dusmănos. Pe de altă parte, fetele care s-au certat între ele nu îsi mai vorbesc deloc iar dacă se întâmplă sa se întâlnească, nu se uită una la cealaltă, sau dacă o fac, se înjunghie din priviri, si chiar se agresează verbal. „Proasto ! Idioato !” si lista de „alinturi” continuă… Uită de bunele maniere si se comportă ca mahalagioaicele.

Se stie că băietii nu sunt prea manierati, dar măcar au bunul simt să-si salute dusmanul, chiar dacă în mintea lui  îl  supune celor mai groaznice torturi. Am putea numi asta ipocrizie, faptul că una zic si alta gândesc, doar de dragul de a salva aparentele. Însă ipocrizia e mai pardonabilă decât lispa de bune maniere a fetelor care  dau glas resentimentelor si se manifestă verbal în moduri  care nu  tot timpul sunt plăcute la auz. Pe cât sunt de civilizate când sunt calme, „pe pace” cu cineva, pe atât de vulgare si de sălbatice sunt  într-o relatie de duṣmănie.

Băietii se împacă mai usor. Se adună la un păhărel si la betie uită de toate diferentele dintre ei, însa pacea unei fete nu se cumpără cu băutură…Două inamice nu vor face pace până ce una dintre ele nu va ridica steagul alb, recunoscându-se înfrantă. Nu mai e ca atunci când erau copii, când se strângeau de mână si o a treia persoană incanta „formula de împăcare” : „Pacepace între două dobitoace, dobitoaca cea mai mare, eşti chiar tu!” Azi formula aceasta nu mai e valabilă, pentru că dacă ar fi, ar începe o nouă ceartă pe tema : “care e dobitoaca mai mare ? pe cine faci tu dobitoacă ? ”

Împăcările însă, sunt la fel de durabile la băieti, ca si la fete. Atât de durabile încât în orice clipă o nouă ceartă poate izbucni, pe fondul nemultumirilor „tratatului de pace” încheiat anterior.  Dacă luăm în considerare imprevizibilitatea caracterului uman, nu putem sti niciodată  la ce să ne asteptăm din partea unui (ex-)dusman sau chiar a unui prieten.

Ca o concluzie, „Întinde mâna învinsului tău. Vei trăi bucuria să-l mai învingi o dată” ( Valeriu Butulescu ).

Vorba zilei :  Timpu…

Anunțuri