Vrem sau nu, în viaţă suntem păcăliţi. De sistem, de destin, de  prieteni, de dusmani, de vreme,  însă de cele mai multe ori de aparenţe. Judecăm o persoană  după aparenţe asa cum judecăm o carte dupa copertă. Si cine poate să ne învinovăţească  pe noi pentru asta ? Mie îmi cade greu să cred că există cineva care în viata lui/ei nu s-a lăsat păcălit/ă  de o aparenţă. Sau poate, dimpotrivă, a avut dreptate  când a etichetat o persoană la prima vedere ( însă asta depinde mult  si de capacitatea de a judeca a cuiva, dar si de transparenţa celui judecat ).  

Eu pun mâna la piept si recunosc : Judec după aparenţe ! O fi bine, o fi rău,  nu ştiu… Dar la urma urmei, cine nu face aşa ? Cui nu i s-a întâmplat sa vadă o persoană undeva, oriunde, si să se gândească : „Mamă , ce bun/ă e ! Ce ochi are ! Ce bine se îmbracă ! ” În nici într-un caz nu cred că s-a gândit : „Hmm, oare ce autor îi place ? Oare  îi place carnea, sau mănâncă verdeţuri?” etc.

Mulţi ar numi asta superficialitate, însă atunci când vezi o persoană, ai în fata ochilor ceea ce ea lasă să se vadă ; nu-i vezi sufletul dacă e bun sau rău. Frumuseţea o fi venind din interior, dar dacă ceea ce e la suprafaţă e iritant pentru retină, puţin contează ce se ascunde în interior. Cel puţin la prima impresie, căci o dată ce  stabilesti o legătură cu o persoană, uiti de ceea ce e la exterior si te axezi pe ceea ce se află în interior. Dar până acolo, e cale destul de lungă…

 E în natura noastră, ca mamifere, să ne „înhaităm” cu cei asemeni nouă, de aceea suntem reticenţi fată de cei care nu arată sau se comportă  conform propriilor standarde. Noul ne sperie. Dacă ne place, îl acceptăm. Dacă nu, îl supunem unei „analize”. Dacă  e un specimen bun, e primit în grup. Dacă nu, este respins. E o selectie naturală, si nu o facem numai noi, oamenii, ci si câinii. Se văd, se miros, dacă le place parfumul e bine, dacă nu, fiecare îşi urmează drumul.

Nu suntem zei. Nu le putem sti pe toate, că dacă le-am şti, ne-am lua o umbrelă cu noi chiar dacă norii pufosi de pe cer anuntă o zi frumoasă. Ne-am împrieteni cu oameni despre care credeam că ne sunt opusi, sau  ne-am îndepărta de cei care ne  seamănă. Dar tocmai asta e frumos la viaţă : faptul că nu le stim pe toate.

Vorba zilei : Ca-pu-la-peş-te.

Anunțuri